pe patul rugăminţii

hei nu mă goni din tine
disperato nu-mi arunca zilele în iad
nu te grăbi să-mi dai de pomană toamna asta
cu sânii doldora de fructe
nu-mi trage cerul pe faţă ca o mască de oxigen
şi nu-mi injecta anesteziant liniştea
vreau să te trăiesc mă auzi vreau să trepidez
mai am de iubit ce n-am iubit încă
ce n-am ştiut să iubesc nebuneşte
mai am de spus de atâtea ori te iubesc
şi încă pe atâta de primit
mai am de îndurat prietenii
de parcurs oameni
cumplito ai intrat să-mi sapi trupul
ari şi ari cu atâtea obiecte tăioase
mă răscoleşti îmi arunci sămânţă de îngrijorare
şi îmi îngropi sufletul
adânc mă scrutezi parcă ai căuta
fericirea în carul cu fân
însoţeşte-mă încă o vreme
tu năvalnico mai stai să bârfim la o cafea amară
ştii ce nu-mi place la tine
capriciul ăsta mieros
de glucoză

şi nu-mi tăia entuziasmul cu bisturiul
ia mai scuteşte-mă cu leucemia asta a ta

monet-nympheas-effet-du-soir

and… for me this (thanks!):

“Writing is a struggle against silence.” — Carlos Fuentes

Carlos Fuentes Macías (born November 11, 1928) is a Mexican writer and one of the best-known living novelists and essayists in the Spanish-speaking world. He has influenced contemporary Latin American literature, and his works have been widely translated into English and other languages.

un fel de urgenţă

stau în singurătatea mea
ca într-o rezervă de spital
nimeni nu intră
cui i-ar păsa de un bolnav
beteag de fericire
dependent de un pat
de suferinţă
conectat anemic la viaţă

fixez ploaia în plastic
la fel de monotonă
măcar ea urmăreşte
o speranţă

trece prin venele mele
pe nesimţite

cineva în acel alb
mincinos
îmi scrie într-un registru
grav

ţi-aş spune
să nu mă cauţi
e contagioasă

(20 dec. 2011)