papyrus

ieri un ocean
pe care îl desfăşor cu privirea
oraş de lumini făcând pluta
umbrele ca nişte femei în voaluri
dansează arăbeşte să stârnească aerul
emotiv se înfăşoară pe trupuri
într-o adiere de muze care fierb
cafea la nisip
din cuvintele noastre de iubire
aromele se dezbracă-n ibric
senzuale
ne muşcă de buze
în templul gurii aleargă
printre inscripţii de îndrăgostiţi

de mână soarele un sfânt ne duce
în răsărit răsură pe cerul încins
valuri se agaţă de picioare
ca nişte copii ameninţaţi de înec
primul ajutor
azi o barcă la mal
şovăie fără motiv
sărim în ea iute
să strângem oceanul
sul

Ottilia Ardeleanu
(8 aprilie 2014)