cu un gând mai sus

prin albastrul de voroneţ
sfinţii eliberează suflete
pentru oameni

toţi seamănă între ei
arta meditaţiei

de-ajuns să-i priveşti
în tine o linişte se umflă
până la înălţare

într-o rugăciune sunt
atâtea păcate

se topesc oarecum
în ceara lumânărilor
devenim simpli
cerşetori de izbăvire

(9 ian. 2012)

Ottilia Ardeleanu

cu un gând mai sus

prin albastrul de voroneţ
sfinţii eliberează suflete
pentru oameni

toţi seamănă între ei
arta meditaţiei

de-ajuns să-i priveşti
în tine o linişte se umflă
până la înălţare

într-o rugăciune sunt
atâtea păcate

se topesc oarecum
în ceara lumânărilor
devenim simpli
cerşetori de izbăvire

(9 ian. 2012)


Fiorentino Rosso – Îngerul
and… for me this:

“Writing is the only profession where no one considers you ridiculous if you earn no money.” – Jules Renard

poem de înviere

copilul se rupe în mii de oameni
de pâine

copilul potoleşte mii de oameni
de sete

copilul învie mii de oameni
din morţi

cu un mugure de salcie

de păcate
limpezindu-i

(27 nov. 2011)

cădere uniformă

ninge spăşit cu psalmi peste viaţă
îngăduitor
alarmant de invariabil
nesfârşit
uite
cupola de sfinţi
un iglu cu suflete

ninge umil muncă şi muncă
muşuroitul păcatelor
purificare

între noi este prea multă zăpadă
schimnicie şi un frig dezmăţat
pustiu fără pată
care strânge

planturoşii urşi încolonaţi
urlă tăcerea din gâturi albe
destinul meu sub avalanşă
învaţă căderea cu îngerii
umbrele de fulgi

Ottilia Ardeleanu – 29 octombrie 2011

păcat(_)e (de Ottilia Ardeleanu)

de un timp
rostogolesc un bolovan
tot mai îngroşat şi
imperfect
îmi trece de umeri

râsete şi ghionturi
sângele prin inimă

rostogolesc
sufletul meu
înăuntru

(2 aug. 2011)