ziua în care se poate întâmpla orice

se joacă în plete blonde cu foarfecele
oglinzile văd totul
respiraţia bate drumul dintre lobi
în fundal o muzică veselă unduind
aburul de cafea romanţios
adună femei din cele mai singure
oglinzile spun totul
atmosfera intră într-un foşnet
întrerupt de cut cut cut
chicoteli şi
câte-o poveste
oglinzile atente
uşa se deschide un curier împarte
bucurii ele intră în inimi
ele se deschid
oglinzile transpiră
uşa se dă la o parte
braţe de flori aduc un parfum
stăruitor şi
obsesiv se îndreaptă spre cea care
se joacă în plete blonde cu foarfecele şi
glonţ moartea o îmbrăţişează
pe celelalte le sărută grosolan pe frunte
pe ceafă pe gât
oglinzile nemişcate

în fundal o sirenă

Ottilia Ardeleanu

(7 martie 2012)

eternă transformare sentimentală


îmi doresc ninsoarea aceea care să ne îngroape de vii în camera noastră
în cămin să ardă lemnele pe care le-ai tăiat în porţii mici de iubire
doar şoaptele trupurilor scriindu-se unul pe celălalt citindu-se
de iubire să topească uşi ferestre oglinzi icoane şi lumea
iar noi să ne facem ochi de soare şi zâmbet de lună
sclipici de stele pe cerul ca un lac din iubire
să topească zilele şi nopţile iar apa asta
mare să ne ducă dincolo de lespezile
cerului la umbra unei fericiri

Ottilia Ardeleanu

(8 ian. 2012)