drum fără întoarcere

vine şi vremea aceea când
nu mai poţi să te duci o să vrei şi
trupul nu te va mai asculta
să-ţi vină să mori şi
trupul nu te va mai asculta
de dor
de răzvrătire te vei ruga pentru tine atunci
pentru nimeni
sufletul tău închis nu va mai putea să iasă
din tristeţe ca un spaţiu din
oase mărturia de a fi fost
credinţă
te va îngenunchea şi-ţi va cere ţie mai întâi
iertare
pentru că n-a făcut la timp ce trebuia cu tine

resemnează-te la fereastră cum trec moşii
strămoşii tot neamul la
viaţă trag într-acolo unde
plânsul e cât o apă care despică
grâul între oameni şi îngeri

prin ochii tăi cât istoria

le-aş putea citi obârşia dar niciodată
ce va fi

Ottilia Ardeleanu

(30 martie 2013)

and… for me this:

“To send a letter is a good way to go somewhere without moving anything but your heart.” – Phyllis Theroux