„Je est l’autre”

toate neliniştile au înmugurit
pe drumul pustiu
mă dor casele oamenilor
plecaţi departe
aerul nevrotic fâlfâie sub
un cer de păsări
sufletul
şterge ferestre
închise de mult

aş învăţa culoarea verde
a firului care a îndrăznit
să treacă prin plumbul
conştiinţei mele

e noapte şi deznădejdea
umblă desculţă
cerşind
câte-un eu în care să intre

dar nu
mă mai găsesc în mine
în ceilalţi
care au tras întunericul
de pe oase
poate

Ottilia Ardeleanu

(25 martie 2012)

and… for me this:
“The art of writing is the art of discovering what you believe.” – Gustave Flaubert

Advertisements

ştiri de Ottilia Ardeleanu

seara a căzut ca un boeing
s-a aprins oraşul de am crezut că
Dumnezeu a făcut un foc
pentru suflete

priveam îmi ardeau obrajii
mă umplusem de sudoare ca la
o ploaie măruntă peste
un vis

iele se despleteau peste ziduri
isteric

vântul adulmeca oase

mi-am tras pătura
am întrerupt plasma

înlăuntru doar spirite

(17 mai 2011)