fenomene paranormale

ninge de parc-ar scutura vecina de deasupra
faţa de masă cu firimiturile de revelion
peste rufele mele întinse la uscat
dar dacă mă apropii mai bine de hubloul naturii
plâng pescăruşii cu boabe de sare
din marea cea neagră de grija celui nou născut
şi totuşi coşurile unor case stau cu gurile căscate
privind în neant şi înghiţind în sec

de fapt îmi ning mie ideile aşa ca şi când
ar înmuguri primăverile în florile de cireş
uite chiar cad confetti din mâini
franjurate pagini cu implanturi de versuri
se scutură şi petele incolore de pe frunze
modelele din hainele de petrecere
petele de orice fel
iubirea pulbere

plopi

ninge stăruitor

atunci ninge când nu mai vezi
drumul
indicatoarele pietonii
prăpastia
iubirea
tu şi eu
totul se îngroapă
sâcâitor
ninge cu şomeri
ziarişti poliţie

dunele albe au ceva mişcător şi
trudnic

s-au răcit plopii
de viaţă
de oraş
de oameni

ninge cu un aer
cosmopolit
peste muze fără buze
călăuze
cu ideile confuze
cam mofluze

Ottilia Ardeleanu

(10 ian. 2013)

Niciodată nu spune unei zile că e ordinară

ninge
e semn
că vecina de peste alee va scoate rufe
la uscat
jumătate din ea este mereu pe
dinafară

o fixez cu privirea
nu e de ajuns
e bine să mă gândesc la ceva frumos
cum ar fi noi doi o funie cu sentimente
înnodate până ajungem cu picioarele pe
pământ

sigur

perna lumii s-a descusut pe-o margine
cad fulgii cine mai ştie cărei păsări

cu gâtul frânt

a alunecat pe aerul poleit
ca o patinatoare la prima şedinţă
de antrenament

se ţinea de un cleşte
de gheaţă
ochii imortalizau lumea
adunată ca pentru
ceremonie

Ottilia Ardeleanu

(10 martie 2012)

and… for me this:
“If the writing is honest it cannot be separated from the man who wrote it.” – Tennessee Williams

cădere uniformă

ninge spăşit cu psalmi peste viaţă
îngăduitor
alarmant de invariabil
nesfârşit
uite
cupola de sfinţi
un iglu cu suflete

ninge umil muncă şi muncă
muşuroitul păcatelor
purificare

între noi este prea multă zăpadă
schimnicie şi un frig dezmăţat
pustiu fără pată
care strânge

planturoşii urşi încolonaţi
urlă tăcerea din gâturi albe
destinul meu sub avalanşă
învaţă căderea cu îngerii
umbrele de fulgi

Ottilia Ardeleanu – 29 octombrie 2011