locul în care m-am întâmplat

astăzi m-am lovit în trecere de câteva tristeţi
am întors capul după ele în dorinţa de a mă scuza
dar ele mergeau sprinten
le-am urmărit un timp
până s-au pierdut în braţele unor necunoscuţi

am pornit mai departe şi în faţa mea a început să ningă
într-un fel în care nu mai vedeam

pe urmele mele totuşi un lup
negru în cer

viaţa muşcată se stinge

Ottilia Ardeleanu

(28 martie 2013)

and… for me this:
“Be obscure clearly.” – E.B. White

exod de Ottilia Ardeleanu

ce am înţeles eu este că am dumnezeu dar
chiar Dumnezeu are un dumnezeu nu e de capul lui
într-un univers pe care îl parcelează unul
şi altul se urcă în prima rachetă şi valea
pe lună nici măcar nu sunt şefi
inutil să adaug că nu ai de muncă implicit
nimeni nu te dă afară
în banca lor sunt câteva blocuri de oameni
necunoscuţi poate din cauza bărbilor
până la intrarea în biserică unde este mereu coadă
lumea se aşază ca mai înainte acolo încă mai sunt
oameni de parcă s-ar da ceva mă tem că
la un moment dat nu va mai fi nimeni
în oraş

(29 august 2011)