viaţa este o demonstraţie greoaie de care fugim

iubirea e o fugă de crima pe care n-ai comis-o
trebuie să fii aşa de curajos încât
să forţezi lanţurile să ieşi din rând să ţi se piardă
urma să priveşti mereu înapoi neştiind unde e înainte
mulţimea de căutători să rămână în dezechilibru
pe limbă de cascadă rişti viaţa
în lipsa ei fugi schimbă-ţi înfăţişare
obiceiuri învaţă să rabzi să stăpâneşti întunericul
singurătatea s-o ademeneşti în casa tâlhărită de-o
mână falsă pătrunde în lucruri care i-au aparţinut
mirosul din lenjerii cu ură cheamă-ţi
memoria înduplec-o să-ţi deseneze
chip te urmăreşte pe scara interioară până la ea
nu mai e nimic din ce te făcea să te pierzi să uiţi că exişti
te aleargă disperarea cu haite de câini şi
fluiere atinse de buze de vânt alergi
prietenii te acuză de nebunie nu te ajută
mâna de fier înfiptă în umăr disperat
în niciun chip nu te lămureşti
ce este viaţa
un tribunal cu toţi prietenii
judecători

singură în loja înstrăinatului

Ottilia Ardeleanu

(17 nov. 2013)

până la ea mai este doar un cuvânt de Ottilia Ardeleanu

în formă de mănunchi
lucruri însângerate
fac arcadă unei nelinişti
într-un contur de memorie
pedantă străina intră
făurari cu tâmple înalte aşază cuvinte
dar la cel mai mic suflu
cârcotaş
cad şi se sfărâmă
ea trece peste toate
caligrafic îşi plimbă picioarele
estetice rău

găseşte golul din peretele protoplasmatic
perfect
pentru formele sale

în chinurile zidirii
naşte

o zăresc
în poemul acesta a venit
toamna

(23 oct. 2011)

toamna însămi până când de Ottilia Ardeleanu

în viaţa mea se întâmplă un bărbat
poematic
îmi scrie cuvinte eclatante
fulgere pe care prind trup
din trupul lor
carne din carne atingerile
pătrunderi diacritice împlinesc sensuri
speciale adiacenţele noastre

îi trăiesc viaţa amplu
vocabulă cu vocabulă
metaforic mă postez în oricare dintre ele
fără teama deformării conotaţiilor
fără descentrarea ritmului interior
mă las prinsă în gândurile sale virile şi
articulez pentru fiecare imprimare frisonantă
de câte ori prinde ideea de coapse
mă simt ameninţată de o nouă trăire şi-atunci
negreşit
o închid în memoria mea
ermetică

ascult de mâinile sale
caligrafic
din ele o muzică taman
pe buze se opreşte un timp
fericire

îmi este toamnă

(7 oct 2011)