când ziua nu poate ieşi din noapte

ca nişte păsări venite să-mi facă rău
gânduri negre se năpustesc din toate părţile
înfometate şi aşa de multe ciocuri deschise aripi
sufocă singurătatea mea
devorată de la piele începând
îmi simt măruntaiele plutind ca nişte fumuri

lumea dispare după acest nor
de forma trupului fără formă
ciugulit cu iubire cu tot

sunt purtată ca pe un roi
deasupra florilor de muselină
miroase a miere vântul de tei
taie în două neliniştea mea
fraternă
se avântă cu anvergura
dorului mă abandonează
celui pregătit să ţină piept
gândurilor astea dese
forfotitoare
cu gheare să lase urme în
sufletul tău
nu se poate lipsi de mine

Ottilia Ardeleanu
(august 2015)

Advertisements

fata asta

(Corei)

de la suflet bun
a trecut la suflet voievodal

cred că totul ţine de chimie
elementele ei naturale
au dezvoltat o reacţie
de optimizare

să nu mai spună cineva că
omul nu e schimbător
de valoare

Ottilia Ardeleanu
(20 iulie 2015)

am şi eu un if


dacă ar fi să guvernez eu lumea m-aş sfătui cu bărbaţii mai întâi
ei sunt inventivi
au înălţime
în dibăcie se aţâţă uşor găsesc imediat o armă pentru că în mintea lor
vieţuieşte verbul
a cuceri este de ultimă oră
mereu
îmi place cum îşi pun mâna la tâmplă parcă ar vrea să tragă
prin degetul arătător se dezlănţuie tumultul
li se oglindeşte în ochi dacă mai ai timp să te bucuri de
reuşita
îi face fericiţi chiar şi dacă ar fi descoperit din nou
roata
se învârte casa cu ei cartierul omenirea ce să mai
zic
nu ar trebui să fac mare lucru decât să-mi vină vreo idee pe care să le-o pun în braţe
dar cum
forţă nu orgoliu nici măcar nu ştiu câte lucruri ar trebui să am prin sertare cămară garaj pod curte şi
când caut ceva cu grijă tot nu găsesc

pentru că nu o guvernez mă furişez în fiorul nichi să văd cum se face
un bărbat cu muşchi de poem

Ottilia Ardeleanu