vezi cu ochii tăi cum se motivează taxa de drum

vreo treişpe inşi
un bgp200
un cat
o basculantă
un camion
vreo şase de pe-aci

cum se aşterne lucrul acela de care
vom uita
zgomotul grămezile aerul prăfuit
pe oamenii cu lopeţi cu nivelatoare
pe unii cu descărcatul cu împrăştierea
pe alţii cu datul din cap din umeri
pe cei cu întrebările
pe cei cu verificările
pe cei cu mâinile la spate

deja din zilele următoare

vor parca aici e loc e frumos
ca orice început
ca să facă piaţa
niciunul nu mai vine per pedes
nu se mai lasă tulburat de
xilofonul toamnei

niciunul nu va mai şti că
într-o groapă ţi-ai stâlcit
sentimentul
de a călca drept

Ottilia Ardeleanu

(22 oct. 2013)

nu căutam vreo senzaţie fluidă

geanta mea era plină cu apă
geanta mea era plină cu peşti
şi eu îi dădusem drumul
şi eu aveam oarece privire
un căluţ tropotea pe
retina albastră tropotea
şi nu puteam să-l mângâi
dii bolboroseam
dii şi căluţul se speria

cineva pescuia
deasupra mea cineva
mă pescuia pe sub un copac
arcuit sub lumina cocoşată

şi plumbul clipocea
şi rochia clipocea ca o meduză
eşuată

două lopeţi se auzeau departe
de trupul meu se îndepărtau

şi toată iubirea pe care
aş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol

Ottilia Ardeleanu

(1 feb. 2012)

toamna scăpată din lesă căţeaua (de Ottilia Ardeleanu)

ce mă fac cu iubirea asta pe care o gonesc dar ea se întoarce obedientă se uită în ochii mei căţeaua fix în ochii mei cred că a găsit înţelegerea se aşază pe labele din spate şi mi-adulmecă gândurile nici nu apuc să percep când îmi linge tălpile şi coapsele şi întorsura şoldurilor şi gurguiele şi limba mea nu mai e în stare să zică nimic şi-atunci îi arunc o coastă ea bucuroasă mi-o aduce înapoi de fiecare dată oricât de departe aş arunca-o oricât de înalt se gudură îmi dă ocol îşi scutură urechile blege o dată de două ori de multe ori eu nimic tac şi nu o bag în seamă privesc speriată cum trece tărcata prin mine dar nu nu nu vreau un animal de companie of ea se face preş la picioarele mele lăţoasa şi latră iubirea salivează iubirea şi aşteaptă să o alung a nu ştiu câta oară frate unde sunt hingherii
şi dacă aş îngropa-o sub un cer de frunze ar fi de-ajuns să strig iubire s-ar năpusti asupra mea cum deasupra unui mormânt lopeţile în loc de cruce ar sta ea să chelălăie aici zace sufletul unei toamne căţeaua de iubire nu pleacă

(1 oct. 2011)