ne-am îmbrăcat bine
ca pentru o călătorie
spontană
prin ferestrele deschise cumva
clandestin
un cleşte a făcut zorzoane în jur
l-a ţinut cu tâmplele în jos
ca să viscolească
peste aşezarea îngrămădită
între fălcile muntelui
ca o halcă de săturat sălbăticia
din câte uşi ar fi putut nimeri
s-a oprit tocmai aici să colinde
unde nu mai arde niciun foc
doar cenuşă de nori tolăniţi
pe coapsele unei lăuze
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
în fond asta suntem
până la urmă ieşim toţi de aici
buimaci
ne trezim dincolo
ca noi
Ottilia Ardeleanu
(3 ian. 2011)