între a fi şi mine


dâră de sânge
impresionist împrăştiată pe o
lamă de laborator

durere sau piercing cu cleşti de rac
în cărnurile unde credeam că

doar iubirea

pe tava brumărie
tumoră încă fierbinte

sufletul e undeva în stare de
imponderabilitate
mi se pare că e
al meu

niciodată
nu mă voi mai găsi cea dinainte
oricâte căutări aş inventa

cerul se varsă
de nori prin ochi
îmi încearcă reflexele

Ottilia Ardeleanu

(7 aprilie 2011)

se zvonea o altfel de apropiere

dragii mei se făcea
o linişte acustică se făcea
un cerc mare de inimi
scenă improvizată pe care
mă suiam
după rugămintea lor mă suiam
şi vocea mea limpezea
inimi

seara se lăsa uşor
dragii mei peste voce uşor
să nu strivească sunetele

şi se stârnea un cântec
de emoţie de suflet un cântec
pe care îl prindea fiecare
în ureche

iubirea îşi lansa acordurile
pe o chitară dragii mei
pe o coardă atinsă

Ottilia Ardeleanu

(4 feb. 2012)

nu căutam vreo senzaţie fluidă

geanta mea era plină cu apă
geanta mea era plină cu peşti
şi eu îi dădusem drumul
şi eu aveam oarece privire
un căluţ tropotea pe
retina albastră tropotea
şi nu puteam să-l mângâi
dii bolboroseam
dii şi căluţul se speria

cineva pescuia
deasupra mea cineva
mă pescuia pe sub un copac
arcuit sub lumina cocoşată

şi plumbul clipocea
şi rochia clipocea ca o meduză
eşuată

două lopeţi se auzeau departe
de trupul meu se îndepărtau

şi toată iubirea pe care
aş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol

Ottilia Ardeleanu

(1 feb. 2012)

cuvântul torid

o grămadă de bănuţi aurii se topeşte
într-un cazan albastru
lucrurile devin alunecoase
săruturi lungi

păsări sub propriile evantaie
voinţele oamenilor
se înmoaie lent

poezia curge încinsă
nu cunoaşte decât
un singur anotimp

iubirea

(de Ottilia Ardeleanu)

cuvântul a fost la început sau iubirea de Ottilia Ardeleanu

am sădit un măr
a dat în rod
am zis mai întâi să iubesc şi
am dus fructul la gură
gura ta a muşcat din gura mea şi
gustul acela nu era prea rău
am încăput amândoi în acelaşi măr
felix culpa
eram binele şi răul
binele şi răul
răul lucra dumnezeieşte binele iar el
creştea în pântecul meu mântuitor
aşa că ne-am luat lumea în cap şi am zis că
trebuie să mai înrădăcinăm un măr şi încă unul
pentru toţi copiii pe care îi vom face

într-un târziu m-am decis
să scriu despre
cum am sădit un măr

(6 oct. 2011)