fenomene paranormale


ninge de parc-ar scutura vecina de deasupra
faţa de masă cu firimiturile de revelion
peste rufele mele întinse la uscat
dar dacă mă apropii mai bine de hubloul naturii
plâng pescăruşii cu boabe de sare
din marea cea neagră de grija celui nou născut
şi totuşi coşurile unor case stau cu gurile căscate
privind în neant şi înghiţind în sec

de fapt, îmi ning mie ideile aşa ca şi când
ar înmuguri primăverile în florile de cireş
uite chiar cad confetti din mâini
franjurate pagini cu implanturi de versuri
se scutură şi petele incolore de pe frunze
modelele din hainele de petrecere
petele de orice fel
iubirea pulbere

Ottilia Ardeleanu
(2 ian 2010)

“alone with you”

de o vreme pe mare
stelele merg în trei
farul se lungeşte hăt
în taină
armik dă bine pe inimă în timp ce
iarna îşi rupe unghiile de uşa mea

nu-i deschid
are cheiul nesfârşit
şi pe tine

sorb amar e mai bine să nu
ştiţi

o iesle mi-e sufletul
doar un pic până să se nască
un pui de iubire

Ottilia Ardeleanu

(24 dec. 2012)

1. fel de a spune ce vezi ce atingi ce simţi

să nu te apropii niciodată de un drum pe câmp
să nu te apropii niciodată de o clădire pe care scrie mare cu negru
nici de o fereastră cu pumnul să nu te apropii
să vezi pe unde au trecut lucruri şi fapte şi prea mulţi nebuni care
au crezut că viaţa e un rozariu de oameni
şi că de atâţia oameni de ori fiecare poartă
numele de fericire în culorile unui singur curcubeu de
neam
să nu apropii urechea de zidul mutat cu buldozerul mai încolo
într-o grămadă de moloz unde şi-au deschis locuinţă cei fără locuinţă
în inima asta turnată în asfalt
peste idealuri peste jertfe peste eroi peste grâu
mândria cu o gaură neagră flutură pe casa asta mare
cu multe odăi de singurătate fiecare cu gândul său
restrâns
dincolo suflete şoptesc neliniştile lor
vânt de iarnă abătut
nu te apropia

Ottilia Ardeleanu

(1 dec. 2012)