nimic nou

aceleaşi inele
aurul pe dinăuntru o mină fericită
de concentraţie

aceleaşi mâini
poate mai uscate
în gingăşia lor apar
deasupra hârtei ca un cer scris
la indigo acorduri semnături
într-un fel resemnări

în ciuda cercurilor de soare
pe marea tulburată
mult mai tânără viaţa pare
sora mea mai mică

Ottilia Ardeleanu

acest chin de poem

huuu lit

bătaia de joc a celor care
au trecut cu privirea
cu degetele arătătoare
cu biciul satiric
l-au ascultat din gura apostolilor de
cuvinte
au fost în stare să-i rupă hainele
să-l încoroneze în critici
până la sângerare
l-au sfâşiat din memorie
fără să ştie că
cineva i-a şters faţa şi a rămas
imprimat pe giulgiu de hârtie
din scoarţă de copac

sacrificat

dumnezeu i-a spus
acuma tu eşti dumnezeu şi
ţine crucea asta

şi el a mai zis
uite-mă
viu

Ottilia Ardeleanu

(4 mai 2013)

construcţie din hârtie ordinară

iei o foaie cu linii decupezi
şinele unui tren le aşterni
până pe suprafaţa colorată
mai mult decât
se simte lemnul ucis
cu icul apucat de dreapta
scăpată pe hârtie
cumva
încerci un şuier prin îndoire
ascuţirea cuvintelor
paralel cu viaţa numeri
puncte imaginare
dorinţe într-un colţ retezat
ultimul tren
fericirea
ca o explozie după ce
arunci în aer

toate liniile

Ottilia Ardeleanu

(19 iunie 2012)

iubirea ca o zăpadă

când mă gândesc la tine
ninge
liniştit
golul se umple
cu strălucire

toate cuvintele
pătrund sufletul hârtiei

ninsă şi ea

Ottilia Ardeleanu

din volumul “Tratamente pentru inimă”