cu pasul sprinţar


i-a zis javră
şi i-a tras o gheată elegantă
peste bot până ce sânge
a curs aceeaşi culoare
ochii au devenit
de javră

viaţă

reîncarnată
într-o căţea

Ottilia Ardeleanu

(8 martie 2012)

noapte de gheaţă

hiene
stelele muşcă
din carnea mea
uitată pe divan
un râu de sânge
efervescent
fiarele mă simt
sunt puternice
le sclipesc dinţii
de poftă
vin în haite
şi puii puilor lor
toate jivinele
îşi sar la gât
pentru mine

uitată pe divan
constelaţie
de singurătate

Ottilia Ardeleanu

(5 nov. 2012)

Niciodată nu spune unei zile că e ordinară

ninge
e semn
că vecina de peste alee va scoate rufe
la uscat
jumătate din ea este mereu pe
dinafară

o fixez cu privirea
nu e de ajuns
e bine să mă gândesc la ceva frumos
cum ar fi noi doi o funie cu sentimente
înnodate până ajungem cu picioarele pe
pământ

sigur

perna lumii s-a descusut pe-o margine
cad fulgii cine mai ştie cărei păsări

cu gâtul frânt

a alunecat pe aerul poleit
ca o patinatoare la prima şedinţă
de antrenament

se ţinea de un cleşte
de gheaţă
ochii imortalizau lumea
adunată ca pentru
ceremonie

Ottilia Ardeleanu

(10 martie 2012)

and… for me this:
“If the writing is honest it cannot be separated from the man who wrote it.” – Tennessee Williams

cu pasul sprinţar

i-a zis javră
şi i-a tras o gheată elegantă
peste bot până ce sânge
a curs aceeaşi culoare
ochii au devenit
de javră

viaţă

reîncarnată
într-o căţea

Ottilia Ardeleanu

(8 martie 2012)

mâini în exersarea zborului

cu cât pluteşti mai înalt

fuuu fuuu
iubirea
fuuu fuuu

peste marea prinsă în gheaţă

fuuu fuuu
gândul
fuuu fuuu

cu atât aspiri mai departe

fuuu fuuu
libertatea
fuuu fuuu

Ottilia Ardeleanu

(14 feb. 2012)