i se spune cealaltă

departe nu
este

ia un pumn cu pământ
o groapă distanţă adâncul de om
statură potrivită cubul
venusian
plin de cerneală
întunecare
lumea asta la un braţ
de flori însoţite
leagăn de frânghii
şi o jeluire femeiască
sufletul nu-şi lasă
îngropat

şoimul care târcoleşte
vremea
oi fi eu

Ottilia Ardeleanu

(3 sept. 2012)


and… for me this:
“Writing is the only profession where no one considers you ridiculous if you earn no money.” – Jules Renard

nu poţi opri

dragostea cum ai tăia
panglica la trecerea pragului unei
clădiri somptuoase
acele curiozităţi
te atrag mai departe
tot mai adânc
între pereţi roşii
semne vitale
peste tâmple cu flori
timpul socoteşte
gânduri pe care nu
le pot scrie aşa cum
pe placa inaugurală

jumătate de
inimă tu jumătate
eu o mare
deschidere

lumea să mai şi
aplaude

Ottilia Ardeleanu

(14 iunie 2012)

and… for me this:

“The best way to become acquainted with a subject is to write a book about it.” – Benjamin Disraeli

da prin satu ăsta aproape nici ţipenie

bună ziua

bună zâua da a cui eşti fată
nu cumva a lu florea frate cu mitica din neamu ale ghiţă
de ţâne pe-a lu savu ăla de vindea şi pe dracu la târg marţea
ăla fată cum să-ţi zâc eu de stă peste drum de mariţa pocita de i-a fugit bărbatu de pin bătătură
cu una din alde simigiu na că uitai cum o strigă frumoasă de se topea tot satu dupe ea

nu
da nu fi şi matale aşa de curioasă

aha fire-ai să fii
a lu bicică eşti cu postrunga aia-ntre dinţi

oleu ţaică pă cică ăia-s nişte iubăreţi

i-auzi şi ce e rău

păi nu
(şi flori de cireş se scuturară peste obrajii ei)
da lasă că nu mă ghiceşti matale cu una cu două

oi fi de-ale lu didu că tare te ţii mândră
hai du-te unde te-oi duce da nu cumva să treci napoi să nu dai şi pe la baba
să-ţi dau o mână de corcoduşe să acreşti ciorba
că iote ce mari crescură

bine oi trece să mă spovedesc

mulţumită
îşi legă baticul sub bărbie
şi se duse-n singurătatea ei
cât gospodăria

Ottilia Ardeleanu

(8 mai 2012)

ziua în care se poate întâmpla orice

se joacă în plete blonde cu foarfecele
oglinzile văd totul
respiraţia bate drumul dintre lobi
în fundal o muzică veselă unduind
aburul de cafea romanţios
adună femei din cele mai singure
oglinzile spun totul
atmosfera intră într-un foşnet
întrerupt de cut cut cut
chicoteli şi
câte-o poveste
oglinzile atente
uşa se deschide un curier împarte
bucurii ele intră în inimi
ele se deschid
oglinzile transpiră
uşa se dă la o parte
braţe de flori aduc un parfum
stăruitor şi
obsesiv se îndreaptă spre cea care
se joacă în plete blonde cu foarfecele şi
glonţ moartea o îmbrăţişează
pe celelalte le sărută grosolan pe frunte
pe ceafă pe gât
oglinzile nemişcate

în fundal o sirenă

Ottilia Ardeleanu

(7 martie 2012)

tur de orizont

zid impasibil
fotoliu cu braţe de cărţi deschise şi
haina părăsită în grabă
masa de fag laptop la lucru
vază de sticlă cu flori de câmp şi pietre de râu
portretul unui adio dar rămân cu tine teancul de coli
în aşteptare sharpul prăfuit
bicicleta medicală
falduri fine o privire spre lume uşor voalată
ecranul negru după care se ascunde faţa lumii
dieffenbachia
dulapul sufocat de atâtea lucruri intime
suflet de pisică albastră
rânduri de poeţi aliniaţi ca într-o aulă de conferinţe
unii au atins nobelul alţii doar inima mea
boxele orga de lumini trecute de adolescenţă
ungherul confesiunilor niciun dumnezeu
canapea cu vestimentaţie impecabilă până în podele
ieşire spre lume sau spre altceva
sursă de apă de hrană de aer
flori aruncându-se pe geam într-o disperare după natură
o masă o fructieră un scaun
din nou o ieşire
din nou dumnezeu
care s-a lăsat răstignit pe un perete
fals
un prag
mult spaţiu fără ocupaţie
biblioteca şcolarului cândva
biblia o mână întinsă spre imaterial
mătasea din aşternuturi
un parfum ca o pasăre migratoare
un gol
eu

şi cerul cu buzele lăsate

Ottilia Ardeleanu

(10 ian. 2012)

MAXIMA ZILEI

Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău, pe care, altfel, le ia vântul! (N. Iorga)