când să crapă de zâuă e vai de capu omului

iote pe-ale trancă
ion mitică floarea toader goriţă ileana gicu oana fane miţa
cu sapele la spinare şi copiii târâş dupe ei
mai din urmă vin şi vastica oprica toma cu vaca la căruţă

mărine mă mărine ce dracu faci mă în dud că nici nu cântară cocoşii
a dat strechea în tine mă

ei anică păi păzăsc satu

ce spui mă tolomacule că mi-e şî frică să nu te dai de-a berbeleacu
d-aci de pe cracă

da fă ce nu mă crezî

ei lasă-mă cu prostelile tele şî nu mai bulbuca ochii ăia de miel
de cine păzăşti mă tu satu

de ăia

care ăia mă
care

de ăia ai lu
neamţu

(şî soarele rămasă un timp dupe casă)

Ottilia Ardeleanu

(12 mai 2012)

amurg de Ottilia Ardeleanu

cum omoram orizontul
cu pietre
dădeam printre crengile unui dud înalt
până la răscrucea soarelui cu luna
îl asaltam cu praştiile
trosneau în noduri
ţipete de păsări

cu gurile căscate aruncam şi
hainele căpătau mici stropi de sânge

el se târa prin ochii noştri răniţi
rumenind aerul
dar nu voia să ne cadă
la picioare

din umeri
în umeri ca o prăjină
lungeam braţele şi
îl rostogoleam
pe nisipul cu tălpi
de copil

(20 septembrie 2011)