joia în care ceva trebuie făcut

un alt examen dimineaţa îmi părea
mai uşoară cu soarele ei pripit
în suflet era cald ca într-o haină de iarnă
m-a atins femeia fără botniţă
acelaşi mârâit nimic nu i-a schimbat părul vopsit ca
un cearşaf pătat pe care a asmuţit toţi bărbaţii

am întâlnit oamenii cu bilete
nişte porumbei care voiau să-mi lase
marea şi niciun vapor pe coastă
ruptă din tine melancolia mea

să îndulcim cafeaua asta le-am spus în semn
de recunoştinţă mi-au adus un albatros
din hârtie erau formule de calcul pe-o viaţă fără nume

pe drum am luat toate gropile în inimă le-am astupat
cu dragoste să moară câinii am intrat într-un convoi
care ducea un mort la groapa lui

Ottilia Ardeleanu

(12 martie 2015)

Advertisements

cum stau chiar pe ea întreb domnul meu

te-ai gândit mult când ţi-ai smuls o coastă
ai calculat bine la care dintre ele este cel mai nimerit să renunţi ca să fiu ceea ce vrei
ţi-ai prevăzut suferinţa multiplicată anume să prindă locul hotărât naşterii mele
te-ai rugat să fiu demnă de sacrifiul tău când îţi voi apărea în trup desăvârşit cu act de renunţare la bunul personal
m-ai cultivat cu alesele tale cuvinte mi-ai arătat drumul spre tot ce însemni ai fost luminos cât ar fi trebuit
mi-ai ţinut de dragoste până la tine
m-ai făcut femeia ta până în cele mai adânci lucruri
m-ai retuşat la vreme acolo unde nu ai rotunjit la deliciu formele
m-ai păzit de pietre de şarpe de iude
m-ai dus în Biblia mi-ai arătat cum
să fac pas printre lumi cum
se trece cu grijă
te-ai străduit până la capăt

omule altfel
de ce m-ai ales

Ottilia Ardeleanu

(5 ian. 2014)

mă mai gândesc dacă este un poem de dragoste

dacă tăcerea se învredniceşte să ne ocupe timpul
dacă nimic nu ni se mai întâmplă şi asta ne este foarte la îndemână
dacă între noi adevărul a devenit de mult iresponsabil şi nu mai merită să-l numim adevăr
dacă nicio emoţie nu mai anticipează cuvintele noastre
dacă iubind aceleaşi lucruri creştem o distanţă sănătoasă în oricare sens
dacă urând înseamnă să ne impunem a fi ceea ce nu suntem de fapt
dacă ce se apropie de noi sub forma viitorului seamănă cu o lebădă neagră
dacă din acelaşi om fericirea plagiază tristeţea

mai mult ca sigur că viaţa n-a izbutit cu noi

Ottilia Ardeleanu

(28 nov. 2013)

sub tălpi poţi strivi orice

despre strada mea fără gropi vă spuneam
despre terenul neted despre verticalitatea
pomilor tăiaţi ca să nu ne cadă în cap
despre piatra care a fost luată de pe suflete şi
turnată pentru întărirea rădăcinilor noastre

dar omisesem omul de frig să-i zic omul vremii
doar pentru a mă referi la cât de bine arată ea acum
doar pentru a scoate din stradă bucuria
că n-am plătit-o ca pe o târfă
noi şi bărbaţii noştri mai ales

aşa cum m-au exclus din partid
că nu eram de acord şi se făceau multe dezacorduri
aşa este el în afara oricăruia dintre noi
merge clătinat se împiedică stoarce restul de viaţă
dintr-o sticlă duhnind niciun interes personal

despre cum rămâi fără tine fără dragostea ta
călcată în picioare strada din spatele omului
fără niciun rost

Ottilia Ardeleanu

(6 oct. 2013)strada

granule de nisip

întunericul vine din aripi de vultur
mă face cât o mierlă speriată într-o spărtură de
timp misogin aşezat în faţa unei femei
la curbura unui cer frânt de sentimente

firul ierbii abstrus derivează cu argumente tăcerea
voaluri-voaluri de mireasă acoperişuri înzăpezite

peltic vântul coboară puntea în ovaţiile mării

tentată să te situez aşa de aproape înalţ
o cazemată de scoici în jurul cuvintelor tale
care se poartă aşa de călduros cu mine

mi-ar plăcea să le întredeschid
zorii să cultiv literă
cu literă mare această dragoste

nescontată

Ottilia Ardeleanu

(26 iulie 2013)

martie locul în care aş vrea să fii

ce vrei să-ţi aduc
nu vreau nimic
tu
îmi ajungi

pleacă vine
şi descoperă o femeie
locuită de mine şi de timp
nu e gelos
totuşi
i-ar plăcea să nu-l găsească
săpând în carnea mea
carnea lui

mă iubeşte
cu minutele lui
cu ticăitul lui
cu felul lui
de a se()duce

adu-te pe tine
adu-te
dragostea e unicul lucru pe care
vreau să-l afli
lângă mine

Ottilia Ardeleanu

(28 feb. 2013)

R&J

o romeo dacă aş intra pe mess diseară
fără să mă vadă tata mi-ai mai da link
la balada aia rock pe care o acordaseşi
deocheat pentru mine la chitară şi pian
când chiuleam de la şcoală şi ne duceam
la club să facem repetiţie pentru concurs

îmi scriseseşi tu nişte versuri nu-mă-uita
se cam pretau la orice julietă cu toate astea
fericirea se mula pe mine perfect aveam
90 60 90 şi viaţa neîncepută

(ai noştri sunt vecini dar nu-şi vorbesc când
au de împărţit ranchiune terenuri şi nevralgii
impun interdicţii ascund laptopurile şmecheri
ne dăm semeseuri până se consumă bateria)

romeo aşa nu mai e de trăit lol

hai gândeşte-te cum să fugim în lume
unde ar fi valabile diplomele noastre ca să
ne facem viaţa cursivă departe de origini

dacă e nevoie ascuţim iubirea să ne tăiem drum
şi de n-om putea ne-om împlânta-o adânc

morţi în ea
se va găsi cineva să ne
re-compună
într-o altă gamă

Ottilia Ardeleanu