femeia care trăieşte între două drumuri

spăl şi mă gândesc
cum ne curăţăm de noi
de zilele tot mai puţine

viaţa e delegaţie

o valiză care nu se goleşte
niciodată de sentimente
înghesuite între haine
mereu pe ducă

totdeauna laşi un pat răvăşit

calc şi îmi imaginez trupul
umplând ţesăturile
inspir adânc să consum tot
aerul dintre noi

aşez lucrurile rămase
din tine unul şi încă
unul urmează
să mă părăsească

Ottilia Ardeleanu

(29 mai 2011)