emindoină

adesea lângă plopul cunoscut
poezia soaţă cuminte aşteaptă
lacul singurătăţii mele de nuferi este
albastru la citit chipul tău oglindeşte luna
pe deal însereză după cântec de bucium
viaţa intră smerit în case mărunte în
faţa lui dumnezeu luceafărul
coboară în genunchi pentru noi
codrului îi lipsesc păsări somnoroase
arar îi suspină izvorul de oameni
în dungă puf bătut de vânt dorul
risipă face din inima mea
tămâie arde drum de geniu
marea spală lespedea
dorinţei tale cuvintele n-au murit
la ţărmul ei se-ntorc în file destin
mă face părtaşă la toate acestea

Ottilia Ardeleanu

and… for me this:
“I loved words. I love to sing them and speak them and even now, I must admit, I have fallen into the joy of writing them.” – Anne Rice

muicăăă

ale buricu făcură ce făcură
şi-şi luară picap

stăteau în deal
dincolo de fântână
prima casă

mărunţei da ai focului

cumpărară şi o placă
o puneau când pe o parte
când pe cealaltă

în fiecare duminică
a lu Dumnezeu
după ce sălta soarele
ca un policandru
auzeai
m-a făcut muica oltean
de se fălea toată mahalaua

oamenii se premeneau
ieşeau pe la porţi şi
tăifăsuiau despre una
despre alta

noi
ca argintul-viu

ce zile
oamenii lepădau încrâncenările
de parcă ar fi ferecat cele ale vieţii
în pătul sub porumb
ori în vreun cufăr
al pandorei


and… for me:
“My ideas usually come not at my desk writing but in the midst of living.” Anais Nin