un fel de urgenţă

stau în singurătatea mea
ca într-o rezervă de spital
nimeni nu intră
cui i-ar păsa de un bolnav
beteag de fericire
dependent de un pat
de suferinţă
conectat anemic la viaţă

fixez ploaia în plastic
la fel de monotonă
măcar ea urmăreşte
o speranţă

trece prin venele mele
pe nesimţite

cineva în acel alb
mincinos
îmi scrie într-un registru
grav

ţi-aş spune
să nu mă cauţi
e contagioasă

Ottilia Ardeleanu

(20 dec. 2011)

nu pentru că (nu) se întâmplă ceva în ceea ce trăim

am deschis pagina la
un capitol despre cum
te poate durea poetic
fiecare cuvânt este o rană
pe adevărul acestei lumi

pansată cu un soi de
nesiguranţă

acolo unde îmi plimb degetele
se face semn

de carne

aerul contagios respiră din aproape
în aproape ne cunoaştem lăuntric
trecem din unul în celălalt ca
din inconştient într-o rezervă
de sentimente

niciun doctor de cuvinte nu
realizează câţi oameni
îşi mai vin în fire după
un tratament cu

tot ce ştiu

este că mă aşteaptă
zile de suspans
biblio
logic

Ottilia Ardeleanu

(17 nov. 2011)