lucruri şi stele

azi e ziua când nu mai am stele
şi dacă aş căuta prin toate buzunarele
nu cred că aş mai găsi în afară de câteva
monezi nici de cutia milei

e vremea când n-am niciun chef
să rup din stelele mele verzi pe pereţi
pentru niciunul dintre voi
care mă fentaţi cu tot felul de cuvinte
piramide fântâni f m i ori
evenimente

m-am săturat să tot împart
singurele mele bijuterii
de noapte

din ele îmi răsar visele
cu sclipici universal

eu scriu mai fad
nu-mi trec prin minte poeme de duminică
metafora se roagă demult într-un turn de cocos
azi este
mâine nu
prinţul de vânt îi cântă printre creneluri de cireş

citesc în zborul păsărilor
mai nou
îl trăiesc pe viu
cu fiecare pană
ascuţită la frecarea cu aerul

acum e rândul vostru
lumina o urnă deschisă
pliaţi viaţa
încrezători daţi drumul
ultimului vot

Ottilia Ardeleanu

(18 mai 2014)

2 de Ottilia Ardeleanu

Jurnal.
Când ei nu i-a mai păsat, s-a dus totul de râpă. Şi de unde nu era Dumnezeu, acum chiar că intraseră în Marea Rătăcire.
Apartamentul cu două camere dă spre ghiol de parcă ar căsca ochii la cum se înfig trestiile în soarele matinal şi ca şi când ar fi o armată luată prin surprindere, sângele ţâşneşte din spade chiar pe faţa orizontului. Prin toată această gloată trece marfarul de Feteşti. Burţile de cisternă pline par că explodează la fiecare scârţâit de şină ce-şi dă duhul sub călcătura greoaie şi periculoasă.
În stilul lor orăcăit, broaştele par să aibă mereu ceva de reproşat.
O rază de soare taie locuinţa în două jumătăţi goale. Năduşeala nopţii a tapetat pereţii şi orice pală de vânt pare a bunică suflând în vatra cu jar, pe care dinţi de sugar – porumbul abia cules se perpeleşte.
În curtea de peste drum, cântă ultimul cocoş.
Încerc să umplu atmosfera făcând gimnastică de întreţinere cu nişte aduceri-aminte.
Punctul 2: să creez un culoar pe care să rostogolesc din mine rămăşiţele de sentimente. Mai sunt câteva pe fundul inimii.

(3 august 2011)