se vor chema istorie

de cum păşim în stradă
ceva stă să izbucnească
până şi primăvara
e încărcată de un
aer sfârtecător
molima însingurării
se întinde cu disperare
orice sunet pare un murmur
de nemulţumire
orice gest o sinucidere
orice tăcere un blazon al sfârşitului

e un capriciu să mai poţi exclama
sunt întreg
atâta vreme cât eşti
ameţit de mori de vânt
don quijote încrezător în
viaţa dulcinee
şi-ntr-un condei din care

ne tăgăduim
existenţa

Ottilia Ardeleanu

(15 mai 2012)

Advertisements

pe patul rugăminţii

hei nu mă goni din tine
disperato nu-mi arunca zilele în iad
nu te grăbi să-mi dai de pomană toamna asta
cu sânii doldora de fructe
nu-mi trage cerul pe faţă ca o mască de oxigen
şi nu-mi injecta anesteziant liniştea
vreau să te trăiesc mă auzi vreau să trepidez
mai am de iubit ce n-am iubit încă
ce n-am ştiut să iubesc nebuneşte
mai am de spus de atâtea ori te iubesc
şi încă pe atâta de primit
mai am de îndurat prietenii
de parcurs oameni
cumplito ai intrat să-mi sapi trupul
ari şi ari cu atâtea obiecte tăioase
mă răscoleşti îmi arunci sămânţă de îngrijorare
şi îmi îngropi sufletul
adânc mă scrutezi parcă ai căuta
fericirea în carul cu fân
însoţeşte-mă încă o vreme
tu năvalnico mai stai să bârfim la o cafea amară
ştii ce nu-mi place la tine
capriciul ăsta mieros
de glucoză

şi nu-mi tăia entuziasmul cu bisturiul
ia mai scuteşte-mă cu leucemia asta a ta

monet-nympheas-effet-du-soir

and… for me this (thanks!):

“Writing is a struggle against silence.” — Carlos Fuentes

Carlos Fuentes Macías (born November 11, 1928) is a Mexican writer and one of the best-known living novelists and essayists in the Spanish-speaking world. He has influenced contemporary Latin American literature, and his works have been widely translated into English and other languages.