cimitirul

de-a-ndoaselea
sicriele stau în bibliotecă
au numere de ordine
nume celebre
epitafuri mici uşi secrete
prin care treci discret încoace-încolo
aerul mortuar

o candelă pare să aducă în contemporaneitate
pe cei de felul lor deplin liniştiţi
până la înţelesuri este vremelnicie

oare vântul din neastâmpăr îi scoate
din cavourile veline cu mirosuri de ceară

sar de pe divane ies din războaie
din iatacuri părăsesc iubirea instantaneu
lasă ideile filozofice cu un capăt în aer
formulele chimice se împrăştie pe podea
probabilităţile se ciobesc pe la vârfuri de pietre
preţioase culorile îşi pierd echilibrul
dispar din paletă
muzical notele se fac neauzite prin copaci
marea lansează un nou tip de ambarcaţiune
care se conduce după lumina din oameni
soarele cade în fântâna lui păcală
să-l scoată cineva cu o sită strigă
ecoul furios

turceşte ascult poveştile şeherezadei
în ediţie limitată

Ottilia Ardeleanu

(23 aprilie 2014)

în eter

bărbatul virtual are tot timpul
un motor
de căutare
colindă lumea în viteză
prin pagini ca pe autostrăzi
deschise pe loc

dacă vrea îşi ia un teren îi zice sait
îşi ridică o bibliotecă
şi cheamă prietenii în fiecare seară
să răsfoiască

nu se aude decât sorbitul biţilor
ca o cafea amară
de companie

când taie cineva curentul
ca la cărţi
se însingurează

Ottilia Ardeleanu

(31 martie 2011)

literatura ta

de oriunde mă iei
cu degete umezite
pe buze mă întorci
să-mi cunoşti
un semn
timpul între noi
două file impregnate
în cerneală caligrafic
simţiri faţă-verso
ne căutăm
înclinaţiile

împerecheate
fenomene de
bibliotecă

Ottilia Ardeleanu

(11 iulie 2012)

tur de orizont

zid impasibil
fotoliu cu braţe de cărţi deschise şi
haina părăsită în grabă
masa de fag laptop la lucru
vază de sticlă cu flori de câmp şi pietre de râu
portretul unui adio dar rămân cu tine teancul de coli
în aşteptare sharpul prăfuit
bicicleta medicală
falduri fine o privire spre lume uşor voalată
ecranul negru după care se ascunde faţa lumii
dieffenbachia
dulapul sufocat de atâtea lucruri intime
suflet de pisică albastră
rânduri de poeţi aliniaţi ca într-o aulă de conferinţe
unii au atins nobelul alţii doar inima mea
boxele orga de lumini trecute de adolescenţă
ungherul confesiunilor niciun dumnezeu
canapea cu vestimentaţie impecabilă până în podele
ieşire spre lume sau spre altceva
sursă de apă de hrană de aer
flori aruncându-se pe geam într-o disperare după natură
o masă o fructieră un scaun
din nou o ieşire
din nou dumnezeu
care s-a lăsat răstignit pe un perete
fals
un prag
mult spaţiu fără ocupaţie
biblioteca şcolarului cândva
biblia o mână întinsă spre imaterial
mătasea din aşternuturi
un parfum ca o pasăre migratoare
un gol
eu

şi cerul cu buzele lăsate

Ottilia Ardeleanu

(10 ian. 2012)