“Jocul îngerului”

singurătatea
o barcă îngrijită nu ia apă
două lopeţi par aripi care se spală

pe lângă ea nuferii nuntesc

un înger
scăpat de părinţi
răsfoieşte câţiva nori de oameni

îi citeşte îi pune la loc
plictisit de atâta indolenţă

trage pe umărul unui pescar
emisarul foamei
şi firul începe a avea greutate

ceva muşcă apa
începe să se zbată

fericirea
în coadă de peşte

apucături de mai

şi când suntem alături se năpusteşte un dor
de fiecare dată ne întrebăm de unde
venim cu barca asta gata să se răstoarne
cuvintele au culoarea roşu de buze
într-un sărut le limpezim şi ele potop
se dezlănţuie şi ne strângem toate lighioanele
crescute la piept cu fiecare zi în care ne-am propus
să învăţăm dragostea şi vâslim încleştându-ne degete
între degete apoi pierdem cârma ne ţinem de trupuri
ca de nişte catarge alunecăm şi ne cuprindem
de teama desprinderii de noi ne loveşte cu putere
smulge pelerinele loveşte în piele răscoală sângele ne ia
valul ne duce pe un ţărm străin unde dragostea vegetează
un şuier continuu plesneşte gurile noastre ude
învâltoraţi ne ridicăm şi cădem istoviţi

apoi apele se retrag naufragiaţi unul lângă celălalt
pipăim nisipul liniştirii ne căutăm năuci cu privirea far
în căutarea plenitudinii ochiuri în ochiuri de suflet

şi ne e dor

Ottilia Ardeleanu

(27 mai 2012)


and… for me this:

“Dreams are illustrations from the book your soul is writing about you.” – Marsha Norman