toamna însămi până când de Ottilia Ardeleanu

în viaţa mea se întâmplă un bărbat
poematic
îmi scrie cuvinte eclatante
fulgere pe care prind trup
din trupul lor
carne din carne atingerile
pătrunderi diacritice împlinesc sensuri
speciale adiacenţele noastre

îi trăiesc viaţa amplu
vocabulă cu vocabulă
metaforic mă postez în oricare dintre ele
fără teama deformării conotaţiilor
fără descentrarea ritmului interior
mă las prinsă în gândurile sale virile şi
articulez pentru fiecare imprimare frisonantă
de câte ori prinde ideea de coapse
mă simt ameninţată de o nouă trăire şi-atunci
negreşit
o închid în memoria mea
ermetică

ascult de mâinile sale
caligrafic
din ele o muzică taman
pe buze se opreşte un timp
fericire

îmi este toamnă

(7 oct 2011)