Domnul Balázs F. Attila a avut amabilitatea să traducă două poeme de Ottilia Ardeleanu

Domnul Balázs F. Attila a avut amabilitatea să traducă două două poeme de Ottilia Ardeleanu!
Domnule Attila Balazs, apreciez gestul dumneavoastră. Vă mulţumesc mult.

Iată şi cele două poeme:

1. poemele din dreptul inimii de Ottilia Ardeleanu

(sunt cele care rezistă)

azi
inima mi s-a deschis
către oameni
pentru prima oară s-au interesat de mine
m-au atins uşor înmuindu-şi degetele
în sângele meu
şi m-au scris cu un fel de lumină
au pirogravat un sentiment
mai multe
până au dat forma care
să-i sensibilizeze

apoi m-au închis
ca pe o carte
cu semn

(29 dec. 2010)

iată traducerea:

(könyv könyvjelzővel)

ma

megnyílt a szívem

az emberek irányába

kezdetben kíváncsiak voltak rám

óvatosan megérintettek belemártották

ujjukat vérembe

és leírtak valami fényszerűséggel

megjelöltek egy érzést

aztán többet is

amíg megtalálták azt a formát

amely megérintette őket

aztán becsuktak

mint egy könyvet

könyvjelzővel

2.locuri de Ottilia Ardeleanu

(nici nu exist fără ele)

unii ar putea spune
că am buze inestetice
fiindcă sunt pline
dar jur că nu mi-am injectat
siliconi
altora li se par senzuale
aşa în nesomnul nopţii
când se îngână

le găsesc
de multe ori în sărutul tău

când le ating
din degete se aude un scârţâit
care se termină
într-un punct

cât de mică e lumea

(27 nov. 2010)

iată traducerea:

(milyen kicsi a világ)

azt mondhatják egyesek

hogy csúnya az ajkam

mert telt

de esküszöm, hogy nincs benne

szilikon

mások érzékinek tarthatják

álmatlan éjszakákon

amikor gagyog

gyakran

csókodban oldódik

amikor megérintem

sercegés hallatszik

ujjbegyemen

mely egy pontban végződik

milyen kicsi a világ

“Amprente literare” – volum colectiv / Ottilia Ardeleanu

O serie de 3 volume din ciclul “Amprente literare” (este vorba de volumele I, II şi III) hoinăreşte în voie sub privirile nesăţioase ale cititorilor din România, Anglia şi Italia.

Bucureşti, Bistriţa, Craiova, Năvodari, Constanţa, Iaşi se bucură de cuvintele poetice ale câtorva navigatori celebri deja în cadrul cenaclului cu acelaşi nume. Descoperitori de noi tărâmuri umane, poeţii îşi lasă amprentele de suflet pe aceste pământuri rodnice. Cultura lor, gândurile însămânţate ca nişte boabe poetice vor face dovada trecerii prin oameni, timp şi locuri.

Cu drag pentru recolta literară, Ottilia Ardeleanu (23 iunie 2011)

“Tratamente pentru inimă” – volum colectiv / Ottilia Ardeleanu

Cartea noastră a ajuns în mâinile unor oameni deosebiţi: profesori, institutori, elevi, ingineri, economişti, epigramişti, poeţi, prozatori, pensionari, oameni de afaceri…

Cartea noastră se află în România şi în Italia.

Este citită  în câteva oraşe importante din ţară: Bucureşti, Constanţa, Năvodari, Craiova şi altele.

Se află în mâinile prietenilor, a cititorilor de poezie.

Unele impresii au apărut, mai aştept şi altele!

Iată, munca nu este în zadar!

În acest caz, MUNCĂ egal SATISFACŢIE!

pentru rokss, un poem din antologie:

locuri de  Ottilia Ardeleanu

(nici nu exist fără ele)

unii ar putea spune
că am buze inestetice
fiindcă sunt pline
dar jur că nu mi-am injectat
siliconi
altora li se par senzuale
aşa în nesomnul nopţii
când se îngână

le găsesc
de multe ori în sărutul tău

când le ating
din degete se aude un scârţâit
care se termină
într-un punct

cât de mică e lumea

(27 nov. 2010)

pentru Cristian:

poemele din dreptul inimii de  Ottilia Ardeleanu

(sunt cele care rezistă)

azi
inima mi s-a deschis
către oameni
pentru prima oară s-au interesat de mine
m-au atins uşor înmuindu-şi degetele
în sângele meu
şi m-au scris cu un fel de lumină
au pirogravat un sentiment
mai multe
până au dat forma care
să-i sensibilizeze

apoi m-au închis
ca pe o carte
cu semn

(29 dec. 2010)

mi-e dor de muzica noastră populară – Ottilia Ardeleanu

cui îi este dor… de ceva… de cineva, să lase semn aici!

de iubire…

pe pariu că – Ottilia Ardeleanu

cine va trece pe aici

zilele acestea de final de săptămână

şi va lăsa un semn

fie un gând

fie o poezie

fie un cântec

o istorioară

un crez

un desen

un videoclip

o reflecţie

o doleanţă…

se va înscrie în lista mea

de prieteni

definitiv şi…

va avea de câştigat

cel puţin toată consideraţia mea

sunteţi bineveniţi

subsolul de COMENTARII vă aşteaptă

rupeţi o petală din suflet şi aşezaţi-o în colţul filei

să se simtă boarea

urmele paşilor voştri să se impregneze

ca nişte cuvinte profunde

e un pariu cu mine

cu voi

1. deja-vu

2. Cristina-Monica Moldoveanu

3. incertitudini

4. Teodor Dume

5. Irina-Lucia Mihalca

6. Irina Croitor

7. rokssana

atmosferă metalică de Ottilia Ardeleanu


Luminiţa Ciumărnean, am retrimis premiul. sper ca de data aceasta să ajungă în mâinile tale şi să te bucuri de rezultatul concursului. aştept confirmarea!


(ori greul vieţii)

un oraş metalic
cu oameni metalici
care poartă gânduri magnetice
atracţie pentru necazuri de fier

copaci metalici rodesc bombe
flori cu pistiluri incandescente ademenesc
fluturi fâlfâie ca două chei de yală

prieteniile zornăie bani
nimic nu se mai face de amorul artei
chiar şi iubirile scârţâie din articulaţii oţelite

până şi inima mi-e de plumb
proiectil pe ţeava vieţii

noaptea
se înfige ca o alică

(4 oct. 2010)


poem despre cum poţi vedea lumea de Ottilia Ardeleanu

Concursul literar “POEZIE ŞI SUFLET” – inspiraţie pentru ceilalţi!

Fiindcă văd că cineva se tot interesează – de vreo lună încoace – de concursul “POEZIE ŞI SUFLET” din noiembrie anul trecut, în toată desfăşurarea lui, căutând cuvintele, sensurile, ambianţele, substraturile, voturile, participanţii, juriul, orarul, regulamentul, sponsorul, comentariile, rezultatele, organizatorul, câştigătorii, premiile, hibele, adresele, mulţumirile, sufletul, îngăduinţa, perseverenţa, răbdarea, bucuria, gândurile, sufletul- sufletul – sufletul, oamenii – oamenii – oamenii… şi de la capăt, voi readuce, aici, poemul pe care l-am scris special pentru concursul anual de poezie “Mai presus de sine – 2010” şi care a câştigat un frumos loc III.
Îmi dau seama cât de sugestiv este în contextul celor spuse mai sus.

Iată-l:

poem despre cum poţi vedea lumea

(cu alţi ochi)

mă întreb ce vede vulturul
prin ochiul lui drept
îl silesc să-mi scoată
cerul din ochi
soarele norii cu aripi deschise larg
să privească prin golul rămas
cu ochiul lui iscoditor
să-mi spună mai repede
mai repede dacă vede
acolo în întuneric
lumea
pe rug
pare un amurg
stins cu o găleată de apă
plumburie

(2 oct. 2010)


ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (boala din mine se mistuie în vise) ;

MARIA POSTU (Un numar nou al revistei Faleze de piatra);

MARIA POSTU (despre-oameni-care-nu-mai-vin);

CRISTIAN LISANDRU (De-ale chefliilor – În aşteptarea parastasului politic);

INCERTITUDINI (gaudeamus (igitur))

PAUL SANDU (poem);

DEJA-VU ( …unii plâng cerneală…)