şi scârba ordinară trebuie hrănită cu grijă

lehamitea stă cu mecla în jos la uscat un prosop de şters în părţile afectate
de liniştea asta neatinsă impunătoare ca un rege pătimaş care nu-şi mai găseşte nevastă
să-i facă un pui de lumină băiatul cu bucle de urmaş
va tăia capete pe smintirea lui cu vârful de inimă o damă cusurgie în roşu

prin două bulboane ca după o bătălie în care mor mulţi şi nimeni nu câştigă viaţa
pare desfigurată cu buzele umflate şi nasul spart nu-şi mai simte braţele
cere ajutor n-aş putea să dau nici măcar mie de-aş ajunge în pielea ei

nu mi-e frică să o întorc de pe o parte pe alta ghilotina atmosferică să o reteze
cum stau aşa în gol mă bufneşte apusul pe nări
petale roşii stropesc oglinda apei în care tot verdele prinde rugină pe suflet

norii sunt mulţi
pe faţă
trag lehamitea dinamic înlăuntru
să o alimentez cu iubire

Ottilia Ardeleanu
(2 sept. 2014)

Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: