să mă înveţe cineva să trăiesc


muncesc pe nimic
tot ce câştig dau înapoi celui care pretinde că se îngrijeşte de mine
lumină căldură comunicare pentru toate astea trebuie să plătesc
de parcă aş avea vreo vină că trebuie să văd să simt să transmit
orice mişcare orice vis mi se impozitează
mi se impune un credit bancar pentru restaurarea amintirilor
mă văd silită să renovez mai multe dorinţe lăsate în paragină
iar pentru asta trebuie să fac un împrumut altă dobândă de achitat
muncesc pentru nimic
nu-mi rămâne nimic pentru ceea ce s-ar chema să trăiesc
abia disting o zi de întunericul matinal şi cel de noapte între care mă desăvârşesc
sau mă sfârşesc la distanţă de un cot de timpul care duce mereu cu el un seif bizar
acte tot felul de acte
muncesc de-un nimic
m-am născut cu atâtea datorii achit achit achit
acum şi iarna asta îmi cere un acoperiş nou o izolaţie nouă şi un drum nou prin lume
în plus o iubire orfană are nevoie de haine noi şi de un suflet care să o anime
am plătit cu eforturi şi sacrificii o şcoală şi constat că nu ştiu nimic n-am învăţat să trăiesc
muncesc şi viaţa este doar puntea dintre viul şi mortul care sunt
muncesc şi viaţa este datoria pe care o am faţă de mine
pot să trăiesc şi eu puţin
când
pentru asta muncesc

Ottilia Ardeleanu

(29 ian. 2014)

Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: