ce imatur domiciliu viaţa

ai semnat pentru viză
de flotant în inima mea
am acceptat
aveam o cameră goală
ai mobilat-o în timp
cu cele necesare
unui suflet
iubirea ta sticloasă
aerul acela preocupat
capital
confundabil adesea
cu răcoarea clişeistică de toamnă
şi lumina revărsată artificial
pe zidurile înecate
în linişte
scriai
în fiecare seară spălăcită
mă simţeam citată
eram în stare
să mă închid în sediul tău cu
gânduri
să deretic
să arunc într-o gaură neagră
cuvintele radioactive

biblioteca
full de sentimente
oricând puteai să deschizi unul
să-l citeşti

un amurg pervers le-a mistuit
viaţa
mi se tot împuţinează

(3 dec. 2013)