îl cunoaşteţi cumva l-aţi văzut vreodată în karma lui

pornesc în căutarea lui clişeu
încap foarte mulţi în sufletul lui
întunecat
vine de nuştiuunde şi se duce încotro
i se face de developare
auzisem de el într-o carte
care la căpătâi îmi petrecea timpul
peste timp
din semne scrise cu cerneală
simpatică

şi
peste cine credeţi că dau fraţilor
peste lira21
ce naiba
n-aţi auzit încă de ea

ignoranţilor

aici orice clişeu prins la poarta saitului
este aruncat
într-un mare foc
poeţii sunt atinşi de scântei
şi zboară sf cât mai
departe
sclipeţi ard cerul în
forme aiurea
dali

Ottilia Ardeleanu

(20 nov. 2013)

viaţa este o demonstraţie greoaie de care fugim

iubirea e o fugă de crima pe care n-ai comis-o
trebuie să fii aşa de curajos încât
să forţezi lanţurile să ieşi din rând să ţi se piardă
urma să priveşti mereu înapoi neştiind unde e înainte
mulţimea de căutători să rămână în dezechilibru
pe limbă de cascadă rişti viaţa
în lipsa ei fugi schimbă-ţi înfăţişare
obiceiuri învaţă să rabzi să stăpâneşti întunericul
singurătatea s-o ademeneşti în casa tâlhărită de-o
mână falsă pătrunde în lucruri care i-au aparţinut
mirosul din lenjerii cu ură cheamă-ţi
memoria înduplec-o să-ţi deseneze
chip te urmăreşte pe scara interioară până la ea
nu mai e nimic din ce te făcea să te pierzi să uiţi că exişti
te aleargă disperarea cu haite de câini şi
fluiere atinse de buze de vânt alergi
prietenii te acuză de nebunie nu te ajută
mâna de fier înfiptă în umăr disperat
în niciun chip nu te lămureşti
ce este viaţa
un tribunal cu toţi prietenii
judecători

singură în loja înstrăinatului

Ottilia Ardeleanu

(17 nov. 2013)