putem cumva să ne depăşim

tu suporţi orice stai oricum te afli în fel şi chip ţi-e cumplit dar nu vrei să mă întristezi nu dai niciun semn mă laşi să cred că lucrurile merg bine acolo aici mai ales între noi dar eu ştiu că a venit toamna şi restul s-a dus
te gândeşti vreodată că pe lumea asta o femeie îţi poartă de grijă doamne unde oi fi ce-oi face ţi-o fi frig foame sete oi avea nevoie de dragoste ca de-o inimă scoasă din cutie te-o ţine cineva în braţe de nu zici nimic de nu te vaieţi da’ te văd că nu eşti împăcat te simt după voce mă atinge tăcerea din aerul care fâşâie un şarpe până la mine
te gândeşti vreodată că femeia asta pot fi eu care nu mai dorm nu mai mănânc nu mai îngădui pe nimeni las totul să mi se-ntâmple
mă las urmărită de gânduri ca un evadat dintr-o dorinţă alerg spre tine cu iubirea înnodată la gât să nu mi-o ducă vântul alerg atletic îmbrăcată în sufletul meu alb de sport sar ştachete mă simt epuizată uneori mi se pare că nu mai ating linia de sosire ori ea nici nu există decât în mintea mea
şi totuşi vreau să fiu prima câştigătoare să fiu cea care urcă pe podiumul vieţii tale pe locul cel mai înalt

Ottilia Ardeleanu

(10 oct. 2013)

Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s