joia e ziua oamenilor care se duc


(faceţi ce i-ar fi plăcut lui să ştie că faceţi)

da’ ştiu că s-a dus
nu am apucat
să ne cunoaştem toate năravurile
a fost prea din scurt
îi plăcea să picteze lumea o întorcea
pe toate feţele nu găsea nimic rău
scotea frumuseţe din orice
oricine îi plăcea aşa cu defecte cu nepriceperi
găsea el chip cromatic într-atâta întuneric
părea un om fericit până să afle
ce diavol pornise cultivarea acelor ierburi care
se înmulţeau nedorit

l-au dus cu forţa
îi era teamă de aceea spunea răspicat că
nimeni nu-l dă gata pe el
frământa o ţigară între buze
până dădea de amar dar n-o scuipa
gesticula aşa îi venea un fel de curaj ca în
filmele în care cascadoriile erau făcute de
profesionişti

luni de zile a crescut diavolul flori
în camera lui de suflet
de unde putere să-l dea afară
se uita la el şi zâmbea ca un om trist –
dacă aţi mai văzut aşa ceva
cu mâinile în şolduri

s-au alăturat femeia copiii vecinii prietenii
duşmanii vracii toţi au venit ca la schismă
diavolul nu s-a urnit din acel soi verde
în trupul omului ca într-o lume blestemată
şi-a continuat lucrarea mai dihai

atât am reuşit să mai ţin minte despre
biografia lui
se născuse în 56 avea 56 şi pe 11
într-o joie anghelică s-a dus
să lepede diavolul nu s-a mai întors
florile-n ulcică n-au mai prins
culoare

Ottilia Ardeleanu

(19 ian. 2013)

Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: