viaţă în oglindă

propria sepultură
oamenii îmi caută numele
pe google poţi descoperi totul până la os
aici în mine gâze nu bănuiţi cât de
repede se înmulţesc pe carnea mea mângâiată de
vântul cu clopoţei un colind ancestral
mă ia pe nepregătite cetina împodobită cu
suflete în stare de veşnicie mi-e dor
să decorăm universul cu
râsetele noastre flori de iarnă scutură pe
umeri amintiri
tu peren eu efemeră

Ottilia Ardeleanu

(31 decembrie 2012)

and… for me this:
“Writing, to me, is simply thinking through my fingers.” – Isaac Asimov

Advertisements

trec ape de iubire

dacă ai şti cum se
iubeşte
asta înseamnă credinţa ta
o apă despicată de
oameni trec vieţile lor frânte
într-atâta mă dor genunchii pe sub care
dumnezeu a făcut lumea nu mi-e
greu să-mi bat inima asta cât
un popor care aleargă spre libertate
sunt cea care sunt urmează-mă şi
escadrile de lăcuste năpustesc
cerul celorlalţi noroios de patimi să
dovedesc
culoarea sângelui potoleşte
zeii într-un inel de lună
roşu încâlcesc umbre în minţi
marea nu iartă nicio
ură
tăvălug de suflete care
nu ştiu că

dumnezeu e unul singur
şi noi doi

Ottilia Ardeleanu

(31 dec. 2012)