un târziu în mine

noapte
apleacată peste
un ochi peste celălalt
îmi trage pleoapele
uşor umbre omenoase
dispar case drumuri
niciun om nu
poate nişte cearcăne
rămase în eter de lună
felinare se fac
mici depărtări în care
eşti punctul meu de
sprijin fericirea începe
tridimensional se apropie de
gardul verde poartă
pielea mea răsfăţată se
lasă pe patul strâmt o
amintire mai încape
cu tine
nici nu ştii cât
păcătuieşti îndemnându-mă să
te iubesc

(21 august 2012)

un alt fel de scară

să vopsesc o zebră
până la cer mi-am zis
şi i-am şoptit
la ureche el a scuturat
aripile un loc de trecere
dincolo mi-am asigurat
un semafor ar fi nimerit
pentru traficul intens
pe timp de viaţă
mă tem mai mult să nu
se întâmple ceva
cu dumnezeu
când va voi să vadă
cum
o mai duc

Ottilia Ardeleanu

(20 aug. 2012)