din adânc de privire

cineva
a căzut în ochiul meu
drept
pare-mi-se când
l-am privit ori
s-a apropiat în gene
de lumină tras
înlăuntru
picura estetic şi-
a alunecat

în inimă

ţipătul unei lacrimi
de fericire nu se
aude până departe

cu degetele în
pleoapa de jos
strigă
nu mă căutaţi
am coborât
într-o viaţă

Ottilia Ardeleanu

(19 aug. 2012)

and… for me this:

“If the writing is honest it cannot be separated from the man who wrote it.” – Tennessee Williams

săpături

un ocol de zeci de
ani sufletele noastre într-un
vârtej au măcinat
oameni pe care nu
i-am înţeles sentimente de
praf aruncat în cearcăne nu
au ştiut iubirea să o păstreze
volbura nu a lăsat nimic
la suprafaţă
mâlul nu a scăpat până când
un podeţ s-a lăsat curcubeu sufletul
să se mire ne-am întâlnit
la întorsură un drum pietruit cruce
de lemn două nume smulse de apă
duşi aproape nu ştiu
încotro se îndreaptă dar se
îndreaptă unul spre celălalt
cercetări arheologice vor descoperi
oasele vor spune
uite doi
oameni unul într-altul

Ottilia Ardeleanu

(18 aug. 2012)