nopţile se lăsau cu cearcăne

călcam pe poezie
se ridica un nor de praf şi noi
aveam semne pe faţă

mai ţii tu minte zarzărul
din poartă de la ţaica stanca
îl făcuserăm microfon
stăteam pe rând în faţa lui şi
îi recitam oricui trecea pe jos ori
pe glugile de coceni din căruţă
omu dădea din cap noi ziceam că e de bine
şi continuam de-a artiştii

după ce potolea lighioanele de prin bătătură
ieşea şi ţaica la drum rămânea cu ochii pe noi
şi cu zâmbetul acela de ţăran
se închina
iote îngerii la mine la poartă

cât înţelegea ea din scălămbăielile noastre
ştiu doar că se alegea cu două stele în ochi
şi un oftat cât uliţa satului

Ottilia Ardeleanu

(4 iunie 2012)

and… for me this:

“The best way to become acquainted with a subject is to write a book about it.” – Benjamin Disraeli