bună ziua
bună zâua da a cui eşti fată
nu cumva a lu florea frate cu mitica din neamu ale ghiţă
de ţâne pe-a lu savu ăla de vindea şi pe dracu la târg marţea
ăla fată cum să-ţi zâc eu de stă peste drum de mariţa pocita de i-a fugit bărbatu de pin bătătură
cu una din alde simigiu na că uitai cum o strigă frumoasă de se topea tot satu dupe ea
nu
da nu fi şi matale aşa de curioasă
aha fire-ai să fii
a lu bicică eşti cu postrunga aia-ntre dinţi
oleu ţaică pă cică ăia-s nişte iubăreţi
i-auzi şi ce e rău
păi nu
(şi flori de cireş se scuturară peste obrajii ei)
da lasă că nu mă ghiceşti matale cu una cu două
oi fi de-ale lu didu că tare te ţii mândră
hai du-te unde te-oi duce da nu cumva să treci napoi să nu dai şi pe la baba
să-ţi dau o mână de corcoduşe să acreşti ciorba
că iote ce mari crescură
bine oi trece să mă spovedesc
mulţumită
îşi legă baticul sub bărbie
şi se duse-n singurătatea ei
cât gospodăria
Ottilia Ardeleanu
(8 mai 2012)
May 12, 2012 at 12:23 pm
Oricine ai fi tu, și a cui ești, și dacă „tare te ţii mândră„,
Ziua bună îți doresc!
May 12, 2012 at 1:39 pm
Ziua bună şi ţie, dragă Gina!
Puţină lume mai rămase prin satul românesc.
A cui oi fi eu, ai cui om fi toţi, cine să ne mai ştie, au rămas pe acolo nişte bieţi bătrâni…
May 13, 2012 at 10:22 am
Frumos finalul, care da posibilitatea continuarii la nesfarsit..
Mi-a placut:
îşi legă baticul sub bărbie
şi se duse-n singurătatea ei
cât gospodăria
O duminica binecuvantata, Otilia!
May 13, 2012 at 11:50 am
Elena, mă bucur că ţi-a plăcut şi îţi mulţumesc pentru lectură, pentru popasul în pagina mea. Te vizitez şi eu dar nu am mai lăsat semn de mult.
Gânduri bune!
Cu prietenie,
Ottilia