la cumpănă

aci căzură pe rând
maica ţaţa şi mumă-sa

dracu ştie ce le atrăgea până-n
fundu fântânii
da şi noi ne clătinam
când pironeam ochii
narcisist (ne spuseră unii şcoliţi)

nu ştiu cum scăpară toate
prin farmec

ce uscăciune
jucau paparudele cu bani în
coadele lungi de se zbăteau pe fese
când fustele înflorate se lipeau
pe forme de viaţă
scoteau vrăji din ele

dintr-odată începea să bubuie
o luam la goană pe uliţe
nu ne opream decât în
burţile goale ale caselor

o ghionoaie cu aripi mari
se cocoţa în vârful satului
de nu se mai vedea ţipenie

în urma ei o răpăială
ca la război lovea în ţigle
table pereţi şi cuvintele noastre
amuţite

uneori dădea cu piatră
pesemne eram plini de păcate
gândeam
câte păcate atâtea pietre
multe că satu era mare

nu înceta până nu
rămânea Dumnezeu
împăcat

bătrânele risipeau aproape toată
sarea
pe praguri

ieşea soarele şi
lumea
spăşită
ca el

Ottilia Ardeleanu

(2 aprilie 2012)

Advertisements