olmaz

mă văd în ape clare
umerii mei mici au acea
chemare de moliciune ca pentru
tâmple de poet

răspântii până spre crud
boticului adulmecător
după frăgezime

pe ţugui se inspiră
un aer de semeţie

din yang apari
îţi rezemi mâna din care
deduc acele cuvinte

un tatuaj discret
pe gât

Ottilia Ardeleanu

(6 feb. 2012)

4 Responses to “olmaz”

  1. Cristian Lisandru Says:

    Frumos, Ottilia, cu un accent pe partea de început a poemului…
    Toate cele bune!

  2. incertitudini Says:

    Și iarna pare un uriaș olmaz..

    Seară bună, Ottilia!


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: