unde rămâi fără cuvinte

îţi ducem tăcerea neîncăpătoare
în burta unei căruţe
rămân copacii fără mâini drumurile fără picioare
în urmă câteva fiinţe sub dărâmăturile unei pierderi
încearcă să reziste
tot restul se burduşeşte ca să ne strângă într-un singur loc
sub un clopot de cer se zbat norii
o luăm pe strada liniştii
nu ştim ce să ne mai spunem
lipim pământul cu sentimente
de-o veşnicie

Ottilia Ardeleanu

(24 ian. 2012)

2 Responses to “unde rămâi fără cuvinte”

  1. incertitudini Says:

    „sub un clopot de cer se zbat norii
    o luăm pe strada liniştii
    nu ştim ce să ne mai spunem
    lipim pământul cu sentimente
    de-o veşnicie„
    „Aud„ tăcerea..și zădărnicia.
    Când și de ce încetează comunicarea?
    Te citesc , totdeauna cu plăcere, Ottlia!

  2. poezieromaneasca Says:

    Aproape că nu ştim “când” şi aproape bănuim “de ce”…
    Mulţumesc pentru prezenţă, Gina. O seară plină!


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: