Actorul şi marea linişte de Ion Popescu Bradoschi

să se facă linişte spune bătrânul actor
în ultimul act printre clipele ce migrează
spre ochii plânşi şi spre inimile unor personagii uitate

să se facă linişte spune dar nimeni nu-l aude
până şi sfântul de pe rândul şapte
a uitat să vină la acest trist spectacol
sau doar a plecat printre ruine
ca să sfinţească o nouă catedrală în purgatoriu

în sala fără oglinzi doar priviri indiferente
o respiraţie a toaletelor scumpe şi inutile

să se facă linişte şopteşte bătrânul actor
pentru sine şopteşte în cabina cu arbori de camfor
şi cu fluturi coloraţi înfloriţi pe trandafiri albi

ruga de pe urmă îi este ascultată
în sufletul înălţat din frunzişul îngheţat
se construiesc castele şi un cer de lumină
de unde îngerii aplaudă cu aripi mute