portret de Ottilia Ardeleanu

să ne-aşezăm la o porţie
de singurătate paharul e plin
şi jumătatea lui până în gât
de lichidul acela

nimic nu mă îndeamnă
spre însămi făptura
ivită dintr-o întâmplare

o masă de linişte între lucruri
şi fadă aşteptarea

mă simt ca o felie de carne
uitată pe-o farfurie
din ea ochiul lumii
mă sfredeleşte

(16 septembrie 2011)