exod de Ottilia Ardeleanu

ce am înţeles eu este că am dumnezeu dar
chiar Dumnezeu are un dumnezeu nu e de capul lui
într-un univers pe care îl parcelează unul
şi altul se urcă în prima rachetă şi valea
pe lună nici măcar nu sunt şefi
inutil să adaug că nu ai de muncă implicit
nimeni nu te dă afară
în banca lor sunt câteva blocuri de oameni
necunoscuţi poate din cauza bărbilor
până la intrarea în biserică unde este mereu coadă
lumea se aşază ca mai înainte acolo încă mai sunt
oameni de parcă s-ar da ceva mă tem că
la un moment dat nu va mai fi nimeni
în oraş

(29 august 2011)

4 Responses to “exod de Ottilia Ardeleanu”

  1. incertitudini Says:

    Ottilia,
    După ce am citit prima oară poemul, am avut o senzație ciudată, sper că sunt normală.. am râs!! Știi de ce? mi-am imaginat toată lumea prin biserici, nimeni afară..
    Știu atâtea persoane fără niciun Dumnezeu, fără bunătate/ înțelegere/ ..dar, care, duminică de duminică, se înghesuie în biserică…
    Apoi, bătrânele „evlavioase„, care uită cât de credincioase sunt și se împing, cad, leșină, doar- doar vor „prinde” ceva..

    • Ottilia Ardeleanu Says:

      ai avut o reacţie normală, te asigur. îţi mulţumesc pentru popasul printre cuvinte.

      o seară frumoasă!

  2. Cristian Lisandru Says:

    Eu aş emigra într-o lume în care există numai oameni cu sufletul deschis.

    • Ottilia Ardeleanu Says:

      ce frumos ar fi dacă ar exista o astfel de lume!…
      dar, să încercăm, fiecare dintre noi, să ne făurim propria lume care să tindă spre ideal!

      o seară frumoasă!


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: