caniculă de Ottilia Ardeleanu


limba poetului
iubirea –
nimic să o stingă

(17 iulie 2011)

pierdută… de Ottilia Ardeleanu

(între a fi şi mine)

noaptea se luptă

dâră de sânge
impresionist împrăştiată pe o
lamă de laborator

nu ştiu dacă să-i zic durere
sau piercing cu cleşti de rac
în cărnurile unde credeam că
doar iubirea

pe tava brumărie
tumoră încă fierbinte

sufletul e undeva
în stare de
imponderabilitate
întind mâna şi mi se pare
că e al meu

niciodată
nu mă voi mai găsi cea dinainte
oricâte căutări aş inventa

cerul se varsă de groază
de nori prin ochi
îmi încearcă reflexele

terorizată

(7 aprilie 2011)

în eter de Ottilia Ardeleanu

bărbatul virtual are tot timpul
un motor
de căutare
colindă lumea în viteză
prin pagini ca pe autostrăzi
deschise pe loc

dacă vrea îşi ia un teren îi zice sait
îşi ridică o bibliotecă
şi cheamă prietenii în fiecare seară
să răsfoiască

nu se aude decât sorbitul biţilor
ca o cafea amară
de companie

când taie cineva curentul
ca la cărţi
se însingurează

(31 martie 2011)

hai de Ottilia Ardeleanu

 

(vino)

să ne întâlnim
sumar
pe plajă

să vedem cum face marea dragoste cu
peştii vapoarele
stabilopozii în spume
degetele soarelui
ţărmul fierbinte

cu noi

(23 martie 2011)

atârnând de Ottilia Ardeleanu

(ştiu că se apropie)

din mine se aud clopote ca atunci când
paşte o turmă
pe sufletul meu crud
mieii neştiutori îmi zburdă
să mă tem
oare
de ochii lor plânşi cumva
să mă bucur
atâta timp cât
mai sunt
oameni pentru
gânduri
cârlige de înfipt
viaţa

(22 martie 2011)

mi-ai fi de-ajuns ca să capăt lumină de Ottilia Ardeleanu

mă aprind
ca o lampă de grădină
peste primăvară

în lipsa ta
zilele îmi par nişte bocitoare
plouă peste îmbrăţişarea mea gălbuie
mă defectez sentimental
un timp mai pâlpâi cu efect
cinematografic
apoi cu un oftat semănând
a sfârâit deprimant
mă resemnez în întuneric

picurii încearcă o crucificare
îmi bat monotonia pe trup

hei hei strig din mine
mă auzi

fii arc electric
între inimile noastre

(20 martie 2011)

dacă apuci să mă mai vezi de Ottilia Ardeleanu

(eşti norocos)

fiecare zi amurgeşte
în mine
ochiul ei vânăt mă despică
dintr-o privire de parcă ar fi
lama unui ucigaş
obsedat de gâtul
de venele mele

gândul meu încape în
palma unui sfânt care şi-a făcut lăcaş
în peretele dinspre tine
mângâierea lui este
inima pe care n-o mai am
între omoplaţi
ghearele vieţii
mă râcâie

(19 martie 2011)

Ce am (re)citit în ultima vreme / Ottilia Ardeleanu


Diavolul şi domnişoara Prym – Paulo Coelho
Bardo Thodol sau Cartea tibetană a morţilor
Însinguratul – Eugene Ionesco
Fragmentarium – Mircea Eliade
Drumuri peste timp – Barbu Stanciu -Dolj
Atunci când vara se reinventa – Cristian Lisandru
Pledoarie pentru salvarea lacrimilor – Cristian Lisandru
Instincte canibalice – Liviu Ofileanu
Sacrul şi profanul – Mircea Eliade
Siaj – Magda Mirea

ceea ce rămânem de Ottilia Ardeleanu

(o apă… şi-un pământ)

uneori lumea
e o arcă plină cu suflete
se depărtează de noi până
nu o mai zărim deloc
prin ochii mâloşi cu irizări din
crengi de copaci hoinari
irişii peştilor putreziţi
şi luna acoperită de aburi
bănuţ între buze

colindă formele acestea
de inimi coapse căuşuri
împiedicându-se în sfârcuri

doar pulberi
şi cruste

cerul plin
de guturai

(19 martie 2011)

dincolo de azi de Ottilia Ardeleanu

dau să ies din mine
vântul închide uşa
îmi prinde gândul mai
mult înspre oameni
nici înăuntru nu e
prea linişte de când
au căzut clopote
în curte

printre atâţia trecători
uit să-mi mai
port chipul

(7 iulie 2011)