iar acel gol se umplea de Ottilia Ardeleanu


odaia era aşa de măruntă
când ridicam braţele
sprijineam un glob de var

în salteaua de paie lăsam gropi
bunica se făcea melc noaptea târziu
şi mă primea în căsuţa ei de poveşti

nu-mi trebuiau păpuşi
pieptănam cuvinte
le îmbrăcam în haine croite pe măsura
minţii mele

în fiecare zi creşteam câte un pic
în ochii bunicii
se piteau bucurii aproape rotunde

apoi s-a dus să vadă de-ale ei

îi făceam loc în curbura braţului
ca să pot adormi

simţeam cum se aşază
Dumnezeu

(18 aprilie 2011)