suntem cuprinşi în propria dimensiune de Ottilia Ardeleanu

(!)

nu vreau să-mi amintesc
acele dimineţi
în care cântă cocoşii
destăinuirile lor
despre laşitate
se răspândesc precum o aură
deasupra celor
ce suntem

când întindem braţele
şi sărim pe marginea zilelor
se scutură doar aparenţele

ne aflăm
înlăuntrul nostru
greu
de ieşit

dau de veste

(9 feb. 2011)

 

catgut


(pentru noi)

singură mi-am cusut iubirea
pe trup
cu un fir lung
şi am scrâşnit până s-a crăpat smalţul
rănile erau multe
ca de război
nu curgea decât durere

ca un chirurg
de suflet

(9 feb. 2011)