egală cu viaţa de Ottilia Ardeleanu


te-am lăsat să faci stagiatura
pe muşchiul inimii mele
crescut înspre tine

ai pătruns ca un strat de ozon
peste care ai aşezat
un strat de iubire unul de emoţie
altul şi altul
până am început să funcţionez
cu sentimente

întotdeauna cu mănuşi

îţi treceai gândurile aseptice
prin fiecare cameră
răspundeam bătând în pereţi

mă ascultai

într-o zi ai uitat ceva înăuntru
de atunci simt
o greutate

(4 feb. 2011)