spăl şi mă gândesc
cum ne curăţăm de noi
de zilele tot mai puţine
viaţa e delegaţie
o valiză care nu se goleşte
niciodată de sentimente
înghesuite între haine
mereu pe ducă
totdeauna laşi un pat răvăşit
calc şi îmi imaginez trupul
umplând ţesăturile
inspir adânc să consum tot
aerul dintre noi
aşez lucrurile rămase
din tine unul şi încă
unul urmează
să mă părăsească
(29 mai 2011)
Poezieromaneasca's Blog 
May 31, 2011 at 9:31 am
O altă alăturare foarte frumoasă între muzică şi vers, cu un final deosebit. Plus acea imagine a curăţării de zile tot mai puţine.
Gânduri bune, Ottilia!
May 31, 2011 at 4:07 pm
rokss, mulţumesc pentru prezenţa discretă.
May 31, 2011 at 4:08 pm
Cristian, mă bucur că ai remarcat potrivirea. mulţumesc pentru vizită şi cuvinte.
o seară frumoasă!